Dinozaurii noștri

Este probabil cel mai de temut animal din toate timpurile datorită dimensiunilor sale și a forței cu care își vâna prada. Spre deosebire de alte carnivore gigantice, cum este de exemplu Giganotosaurus, craniul lui Tyrannosaurus era construit pentru a rezista unor forțe foarte mari. Gâtul era scurt și musculos, multe oase din craniu erau lipite între ele, mandibulele construite robust și masiv, iar dinţii groși erau întăriți suplimentar prin creste care puteau zdrobi oasele. Toate acestea făceau ca Tyrannosaurus să posede o mușcătură foarte puternică, depășind de peste 10 ori pe cea a unui crocodil adult.

Tyrannosaurus era un prădător total, dotat cu un simț al mirosului foarte dezvoltat şi ochii orientați spre înainte, ceea ce înseamnă că avea o vedere în adâncime. Acest lucru îi permitea să aprecieze corect distanțele. În momentul atacului, coada lungă și puternică îi asigura echilibrul în timp ce alerga spre pradă.

Albertosaurus era un prădător pe două picioare cu un cap masiv și zeci de dinţi mari și ascuțiți. Probabil că nu avea dușmani naturali în ecosistemul în care trăia.

Această rudă a lui Tyrannosaurus este cunoscută dintr-un sit paleontologic unde au fost descoperite resturile a 22 de indivizi de vârste diferite. Dintre aceștia, cel mai tânăr avea 2 ani și nu mai mult de 2 m, în timp ce exemplarul cel mai în vârstă a ajuns la 28 de ani și 10 m lungime. Ceilalți indivizi erau reprezentaţi de tineri maturi (aprox. 14-16 ani) și de adulți.

Acest adevărat „cimitir" este o dovadă a modului de viață în haită a lui Albertosaurus. De exemplu, este posibil ca exemplarele tinere, mai rapide, să fi gonit vânatul în direcția adulţilor, mult mai puternici.

Acest dinozaur era cel mai puternic prădător din America de Nord acum 145-155 de milioane de ani. Putea ataca cu succes chiar și giganticele sauropode, erbivori uriași ca Apatosaurus, Diplodocus sau Camarasaurus. Este posibil ca Allosaurus să-și fi atacat prada prin surprindere, folosindu-și maxilarul superior ca pe o secure.

Prin identificarea şi numărarea inelelor de creștere (similare cu cele din trunchiurile de copac) în oasele membrelor de Allosaurus, s-a dedus că acesta putea trăi până la vârsta de 30 de ani, iar maturitatea pentru reproducere o atingea deja la vârsta de 10 ani.

Este poate cel mai cunoscut dinozaur erbivor. Rivalitatea sa cu Tyrannosaurus este probabil cea mai interesantă din lumea animală de până acum. Triceratops este construit perfect pentru a se apăra, coarnele, gulerul osos și greutatea sa îl făceau imposibil de atacat direct din faţă. Urmele unor răni vindecate pe fața și gulerul osos al unui număr mare de triceratopși sugerează că aceștia se duelau des pentru teritoriu sau pentru femele. In duel, încrucișau coarnele și încercau să se împingă reciproc, similar cu luptele ce au loc azi între cerbi.

Ciocnirea violentă a capului, cum o fac berbecii, era imposibilă - nasul animalelor era relativ fragil, iar coarnele lungi și ascuțite ar fi produs foarte uşor răni letale.

Ankylosaurus este reprezentantul cel mai faimos al dinozaurilor cu armură, fiind, în același timp, și cel mai mare. Este, de asemenea, unul dintre ultimii dinozauri de acest tip cunoscuţi. Corpul era protejat de plăci osoase numite osteoderme, așezate în şiruri de-a lungul gâtului, spinării și cozii, spațiul dintre acestea fiind umplut cu plăcuțe de dimensiuni mai mici. Ultimele șapte vertebre ale cozii erau sudate între ele, pentru a putea susține o enormă ghiulea osoasă așezată la vârful cozii. Ankylosaurus folosea această ghiulea ca pe un buzdugan pentru a se apăra, balansând coada și lovind cu putere picioarele prădătorilor.

Acest răpitor de talie mică era membru al grupului dinozaurilor cu gheară-de-seceră, alături de Deinonychus. Aceștia sunt cunoscuți pentru prezența unei gheare supradimensionate în formă de seceră pe degetul al doilea de la picior. Cu această gheară Velociraptor înjunghia și sfâșia prada în timpul unor atacuri rapide și surprinzătoare. Velociraptor era mai mic decât ruda lui, Deinonychus, având un craniu mai alungit și cu botul cârn. Coada lungă era ranforsată, iar brațele, acoperite de pene. Velociraptor era un prădător iute și abil, care putea vâna animale de aceeași dimensiune cu el însuși, cum ar fi Protoceratops.

Cel mai cunoscut specimen a fost descoperit în deșertul Gobi din Mongolia, Velociraptor fiind surprins în timp ce se lupta cu un Protoceratops.

Se cunoaște doar un singur schelet, nu prea bine conservat, al lui Oviraptor. Descoperirea unor animale înrudite, mult mai bine păstrate, dovedește însă că acest animal avea corpul acoperit de pene. Ouăle care au fost descoperite sub schelet aparțin, de fapt, chiar lui Oviraptor și nu reprezintă ultima lui masă, cum s-a presupus mult timp. De fapt, Oviraptor și rudele lui sunt găsite deseori în poziție de clocire pe cuiburi de ouă. Aparent, nici măcar furtunile de nisip nimicitoare nu puteau alunga aceste animale de pe cuib.

Diplodocus este bine cunoscut mai ales datorită gâtului și cozii, ambele extrem de alungite. Este caracterizat de asemenea de un craniu alungit, cu dinţi sub formă de cuie, plasaţi doar în partea din față a gurii. Puii de Diplodocus arătau diferit, cu gâtul și coada mai scurte, botul mai rotunjit și dentiţie mai extinsă. Forma botului sugerează că tinerii Diplodocus erau selectivi în alegerea surselor de hrană, în timp ce adulții mâncau orice tip de vegetaţie puteau găsi.

Diplodocus avea o coadă foarte lungă, compusă din 80 de vertebre. Este, probabil, cea mai lungă coadă din toate timpurile.

Hatzegopteryx este un reprezentant gigantic al pterozaurilor, reptile zburatoare contemporane dinozaurilor. Este probabil cel mai mare animal zburător din toate timpurile. Hatzegopteryx reprezintă un adevărat paradox pentru fauna cu “dinozauri pitici“ din Ţara Haţegului, dimensiunea anvergurii aripilor sale (10-12 m) depăşea lungimea celui mai mare dinozaur din Haţeg (Magyarosaurus - 6 metri). În pofida dimensiunilor gigantice, greutatea animalului nu era foarte mare, datorită oaselor membrelor goale în interior, la fel ca la păsări, iar celelalte oase aveau o structură aseamănătoare polistirenului expandat, cu vacuole mari, care diminuau greutatea.

Se spune că Hatzegopteryx putea face ocolul Pământului în zbor, fără să se oprească.

Seismosaurus a fost un dinozaur sauropod enorm, cu gât lung, cu coadă de bici, cu cap mic. Măsura aproximativ 39-52 m lungime și avea aproximativ 5,5 m înălțime (măsurată de la sol până la vârful umărului). Poate că a cântărit aproximativ 30 de tone și a fost printre cele mai lungi animale terestre care au trăit vreodată. Unii paleontologi consideră că Seismosaurus este un exemplar foarte mare din familia Diplodocus și nu o specie diferită.

Seismosaurus avea capul și gura mici. Picioarele sale din față erau mai scurte decât picioarele din spate și semănau cu cele ale unui elefant, cu cinci degete. Picioarele sale scurte ar fi putut ajuta la menținerea echilibrului acestui enorm dinozaur. Câte un deget de pe fiecare picior era prevăzut cu o gheară, probabil pentru protecție. Coloana vertebrală avea oase suplimentare sub ea, care aveau proeminențe osoase ce se desfășurau atât în ​​față, cât și în spate, probabil pentru sprijin și mobilitatea suplimentară a gâtului și a cozii.

Se spune că Seismosaurus putea provoca un mic cutremur la fiecare pas făcut.