Misterul dispariției dinozaurilor fascinează oamenii de știință și publicul larg, deopotrivă. De-a lungul timpului, s-au emis peste 100 de teorii care urmăreau să justifice dispariția dinozaurilor, dintre care cele două mari ipoteze sunt cea a asteroidului și cea a vulcanilor. Ce știm cu siguranță, conform fosilelor descoperite, e că acum 65-66 milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului, o serie de specii, inclusiv dinozaurii non-aviari, au dispărut brusc într-un eveniment dramatic cunoscut ca extincția Cretacic-Paleogen. De ce au dispărut dinozaurii? Când au dispărut dinozaurii? Citește articolul și află ce au arătat cele mai noi descoperiri științifice!
Ipoteza impactului asteroidului
În 2010, un grup internațional de experți a decis validitatea teoriei propuse în 1980 de fizicianul Luis Alvarez de la Berkeley Lab, alături de fiul său, Walter (geolog la Berkeley), conform căreia un asteroid mare a lovit Pământul acum 65 de milioane de ani, declanșând extincția dinozaurilor.
Teoria susține că un asteroid de dimensiunea orașului San Francisco, care avea o viteză extrem de mare, a lovit planeta, acum 65 de milioane de ani. Se pare că impactul a generat o cantitate enormă de energie, provocând un lanț de tsunami-uri gigantice, incendii de vegetație pe scară largă și o atmosferă plină de praf și gaze. Soarele ar fi fost blocat pentru o perioadă lungă de timp, ducând la o scădere drastică a temperaturilor globale și la perturbarea proceselor naturale, cum ar fi fotosinteza. Conform ipotezei, lipsa luminii solare ar fi afectat grav lanțurile trofice, conducând la dispariția a aproximativ 75% din speciile de pe Pământ.
Prima dovadă – Alvarez găsește o concentrație mare de iridiu
Povestea începe în 1977 în Gubbio, Italia, un sat mic pe jumătatea distanței dintre Roma și Florența, unde geologul Walter Alvarez colecta mostre de rocă calcaroasă pentru un studiu. Rocile calcaroase zonă, care era cândva sub mare, au documentat în mod complex, din punct de vedere geologic, sfârșitul Cretacicului.
Walter Alvarez a descoperit o particularitate a straturilor analizate, respectiv o abundență de fosile ce aparțineau unor creaturi marine într-un strat, însoțită de lipsa acestora, în stratul imediat următor. Walter a adus mostrele descoperite în Italia la Berkeley și le-a arătat tatălui său, câștigător al Premiului Nobel din 1968 pentru contribuțiile sale la fizica particulelor elementare.
După ce a studiat mostrele, Luis Alvarez a sugerat ca acestea să fie analizate de chimiști specializați într-o tehnică ce permitea măsurători extrem de precise ale concentrațiilor scăzute de elemente. Scopul acestei decizii a fost stabilirea perioadei de timp până când specia de creaturi marine a reînceput să se reafirme, după ce a dispărut aproape total, așa cum “documentau” straturile geologice.
Spre surpriza echipei, chimiștii au stabilit că stratul de argilă, cel care nu conținea fosilele creaturilor marine, era de aproape 600 de ori mai bogat în iridiu decât stratul de calcar. Iridiul, nefiind prezent în crusta pământului, a fost identificat doar în obiectele din afara acestuia, cum ar fi asteroizii.
Mai mult, aceeași anomalie, adică prezența iridiului în înregistrările geologice din perioada analizată (Cretacic-Terțiar), a fost descoperită ulterior în locuri din Danemarca, Noua Zeelandă și apoi în zeci de locuri din întreaga lume. Interesant e că pe lângă iridiu, s-au descoperit și ceea ce oamenii de știință au stabilit ca fiind urme de fum. Concluzia, după analize detaliate, a fost că iridiul provenea din aceeași sursă și că această sursă pare a fi un asteroid.
Craterul Chicxulub
Echipa tată-fiu din familia Alvarez, împreună cu chimiștii care au identificat iridiul, au publicat în 1980 concluziile descoperirilor lor. Teoria a fost contestată rapid, de cei care susțineau atunci că erupțiile vulcanice au fost cele care au declanșat dispariția dinozaurilor. În următorii ani au apărut însă două descoperiri care păreau să susțina existența unui asteroid care a lovit pământul. Prima ține tot de straturile geologice – descoperirea de cuarț și anumite particule în straturile perioadei, considerate a fi produse doar de căldura unui impact major, cum este cel al unui asteroid cu pământul.
A doua descoperire, ce a avut loc în 1991, a fost a craterului Chicxulub, un crater cu o lățime de 180 de kilometri și cu o adâncime de 20 de kilometri, aflat în largul coastelor nordice ale peninsulei Yucatan în Golful Mexicului și care este îngropat sub straturi ce corespund, ca perioadă, celei analizate. Se consideră că acest crater este cel unde a avut loc impactul cu asteroidul și Peter Schulte, un geofizician de la Universitatea Erlangen a adăugat, într-un nou studiu, informația că asteroidul ar fi lovit astfel o zonă bogată în sulfat și în urma impactului, au fost eliberați aerosoli mortali, care au făcut învelișul global foarte toxic.
Norul uriaș de praf
Recent, cercetătorii au stabilit că a existat un nor uriaș de praf, cauzat de impactul asteroidului, care a acoperit atmosfera pământului timp de 15 ani. Ca urmare, temperatura ar fi putut să scadă cu 24 de grade iar procesul de fotosinteză, prin care plantele produc hrană și oxigen, ar fi fost întrerupt timp de doi ani.
Cem Berk Senel, de la Observatorul Regal al Belgiei, omul de știință care a condus studiul, a declarat, pentru Washington Post, că praful și lipsa fotosintezei ar fi putut cauza o reacție în lanț care ar fi putut duce la o extincție pentru toate speciile din lanțul trofic. Echipa crede că, o dată cu dinozaurii, au dispărut aproximativ trei sferturi din speciile ce trăiau pe pământ în acele vremuri.
Ipoteza activității vulcanice intense
O altă ipoteză ce ar putea răspunde la întrebarea “de ce au dispărut dinozaurii?”, este că în momentul impactului cu asteroidul, clima de pe pământ începuse deja să se răcească într-un ritm accentuat (chiar -10 grade la fiecare 10 ani), din cauza activității vulcanice.
Don Baker, co-autor al studiului și geochimist la Universitatea McGill, a studiat zona Deccan din India, unde s-au găsit straturi masive de lavă, datate în perioada dispariției dinozaurilor. Erupțiile vulcanice ar fi putut avea ca și consecință schimbarea mediului, prin expulzarea gazelor (ex. dioxid de sulf) care-ar fi reflectat lumina solară și ar fi cauza răcirea suprafeței pământului. Noile informații au venit în urma faptului că echipa a dezvoltat o nouă tehnică pentru a măsura cantitatea de sulf și fluor din minerale.
Te așteptăm la Dino Parc Râșnov, cel mai mare parc cu dinozauri din Sud-Estul Europei și un muzeu în aer liber, unic în România. Nu uita să ne dai like pe Facebook și follow pe Instagram!
